Scrisoarea unui tanar german

SCRISOAREA UNUI TANAR GERMAN

Dragii mei, am ajuns cu bine în România. De la aeroport pâna la Bucuresti am facut cu taxiul, judecând dupa aparatul de taxat, 180 de kilometri. Plasarea aeroporturilor la distanta mare de aglomerarile urbane mi s-a parut o dovada de întelepciune.

În cele doua zile de când ma aflu aici, am facut câteva constatari pe care ma simt dator sa vi le comunic. Românii o duc foarte bine, atât de bine încât aici aproape nimeni nu mai trebuie sa munceasca. Poate ca în viitorul îndepartat vom ajunge si noi, germanii, la acest nivel de civilizatie.
Deocamdata, cu o seriozitate lipsita de gratie, mergem în fiecare zi la serviciu.

Avem multe de învatat de la acest popor despre care eu, pâna acum, nu stiam aproape nimic. În autobuze, troleibuze si tramvaie nimeni nu trebuie sa se oboseasca prezentându-si biletele la control. Controlorii, constituiti în echipe, verifica discret buzunarele si posetele pasagerilor.

Automobilistii organizeaza spontan, pe strazi, originale concerte de claxoane, asa cum noi facem, în familie, prin traditie, muzica de camera.
Sunt momente de comuniune sufleteasca de neuitat. Unii soferi ies din masini si adauga la aceasta muzica instrumentala propria lor voce, transmitându-si unii altora mesaje scurte, dar energice.

Toate canalele TV, nu numai cele pentru adulti, difuzeaza emisiuni cu femei dezbracate. Un singur canal, TVR Cultural, a refuzat sa-si îndeplineasca aceasta datorie fata de tineri ca mine si a fost, pe buna dreptate, desfiintat.

Demnitarii tarii apara cu fermitate limba româna de invazia limbii engleze (asa cum ar trebui sa facem si noi). La o întâlnire cu trimisii FMI presedintele interimar al României a vorbit, în semn de protest, într-o limba engleza caricaturala. Efectul a fost atât de puternic încât oaspetii, dezgustati de engleza, au renuntat sa o mai foloseasca vreodata, urmând sa se înteleaga la viitoarele întâlniri numai prin gesturi.

Plagiatul se pedepseste în România într-un mod subtil, nu cu brutalitate, ca la noi. Plagiatorilor li se da o palma morala, fiind numiti prim-ministri sau ministri, ca sa se rusineze de fapta lor.

Politistii sunt oameni cultivati, schimba idei între ei în sali cu multe mese, nu-si pierd timpul cu criminali, tâlhari si violatori. Ministrii de Interne vorbesc în mod curent de Socrate si Platon.

Batrânii din România se ocupa cu mare grija de sanatatea lor. Nu fac excese alimentare, ca oamenii în vârsta din Germania . Îsi cumpara în fiecare zi doar o pâine, un iaurt si eventual câtiva cartofi.

Fetele de aici se îndragostesc usor, nu ca nemtoaicele noastre, carora poti sa le reciti opera lui Goethe în întregime si abia daca reusesti sa obtii o plecare a pleoapelor în semn de aprobare. O românca a venit asta-noapte în camera mea de hotel si mi-a declarat ca ma iubeste nebuneste. Era naiva, nu stia cum arata bancnotele de 100 de euro si i-am dat una ca sa o studieze în liniste acasa.

Nu înteleg, dragii mei parinti, de ce v-ati aratat îngroziti când v-am anuntat ca urmeaza sa plec în România.
Va îmbratisez pe amândoi, Hans

~~~

Scrisoarea nu imi apartine. Daca autorul o vede, rog sa ma contacteze.

Advertisements

Tu ce crezi despre asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s