Eficienta japoneza

II mai stiti pe oamenii astia?

Sunt asiatici…sunt japonezi. Un popor de admirat !

De ce?

Am mai scris aici.

Dupa 2 bombe atomice, in cateva zeci de ani sunt in top la capitolul tehnologie si conditii de viata.

Noi inca mai avem pluguri…

si acu sa va zic un banc ce l-am primit pe mail :


Din Japonia a venit o veste care-a cutremurat România: în patru zile au îndreptat o şosea care ajunsese vinerea trecută în formă de undă seismică. Adică nu eram noi destul de surmenaţi cu Codul Muncii – că pe de-o parte nici nu-l vrem, pe de alta nici n-avem dispoziţia necesară să ne deranjăm la protestele sindicatului. Mai vin şi japonezii cu poveşti îngrozitoare de lopată şi buldozer. Oamenii ăştia n-au nimic salarial în ei. Dacă nu se revărsa Oceanul Pacific, să le ia casele şi toyotele, întrerupeau lucrul fix două minute, cât a ţinut cutremurul secolului. După care aşteptau concediul de vară ca să-şi spună impresiile.

Ştim că naţia asta a inventat cuvântul care înseamnă “mort de muncă”. Ştim că i-au întrebat care vrea să meargă la Cernobîl-ul japonez, să oprească radiaţia cu halatele, şi s-au bulucit voluntarii cam ca la noi când se dă zahăr de la UE. Ştim că s-au dus să oprească tsunami-ul cu baricade, înainte să le treacă prin cap: “Mă, da’ pe-acasă pe la mine, ce-o fi?” Dar (vedeţi ce-nseamnă specificul şi apucăturile locale?) nimic nu mi se pare mai impresionant decât o poveste despre asfalt.

Carevasăzică, vineri explodează sub ei 17.000 de bombe atomice, se zguduie de sare Pacificul de 10 metri şi derapează planeta 10 centimetri. După care marţi, firma unui, atenţie!, as-fal-ta-tor raportează că în patru zile a făcut ca nou un DN1 de-al lor. Doamne, păzeşte-ne, deşi răul se pare c-a fost făcut: asta înseamnă că au muncit sâmbătă şi duminică. Când au făcut licitaţia – când au rezolvat contestaţiile? Când au semnat anexele la contract? De bani nu întreb, că are balta peşte, dar când au apucat să se dat în gât cu stenograme şi înregistrări? Când au tăiat panglica, în prezenţa premierului şi a ministrului de resort (împăratul nu frecventează, ca la noi), pentru inaugurarea primilor 50 de centimetri din lucrare? Hai, că ei încă n-au aflat că grevă înseamnă să nu munceşti, dar chiar să nu-ţi iei seama că dai la târnăcop de sâmbătă până marţi? Patronul e conştient că pentru o asemenea lucrare, în ţări mai puţin lovite de tsunami se facturează chiar şi trei ani jumate?

Singura oază de normalitate din toată Japonia tot ambasada noastră la Tokyo este. Dacă în prima şi a doua zi de la cataclism (plouă, ninge, se rupe Terra – e weekend, fraţilor) le deschid eai site-ul, cea mai nouă ştire era din noiembrie. Francezii, englezii, americanii mai dădeau un sfat, mai scriau Fugiiiţi! Ai noştri, nu: calmi ca un lac japonez. La rubrica de informaţii importante ţineau “Japonia şi modernitatea: un punct de vedere românesc”, Horia Roman Patapievici, 24 februarie 2011. Şi aşa a rămas până în ziua de azi.

Mi-e frica sa ma gandesc ce se intampla la noi daca ne lovea un cutremur de asa o magnitudine…

Advertisements

Tu ce crezi despre asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s